Alexandru Petraş

L-am mai văzut şi cu alte ocazii dar azi am realizat cât de interesant este puştiul ăsta. Îl găseşti la intrare în hypermarketul Plus din cartierul meu. Nu cerşeşte ci oferă un fel de serviciu … care este foarte util.
Stă în zona coşurilor pentru cumpărături şi îi ajută pe aceia care nu au fise pentru a scoate un coş blocat. Trebuie să recunosc faptul că de multe ori am intrat în Plus fără coş pentru că nu aveam o fisă să-l scot. Ei bine el stă la intrare cu zâmbetul pe buze şi este gata să îţi ofere un coş. Nu îţi cere în schimb nimic. Te aşteaptă la ieşire şi te întreabă foarte politicos dacă te poate scuti de efotul de a duce coşul la locul lui. Sunt ferm convins că pentru bani stă acolo …dar are un mod foarte profesionist de-a o face. O mare parte din clienţi aleg să privească nepăsători munca lui, în timp ce alţii scot cu zâmbetul pe buze o recompensă de un leu pentru puştiul meu. Nu are mai mult de 14 ani şi stă în ploaie, frig, soare torid … acolo pentru tine.
Disciplinat a intrat în magazin azi odată cu mine, a stat la coadă nobil ca un client care avea coşul plin cu bunătăţi. Avea în mâinile murdare un corn cu ciocolată pe care îl ţinea bucuros la piept cumpărat din mărunţişul oferit de clienţi, a mulţumit frumos casierei şi s-a întors la munca sa de afară. Dacă ar fi avut vârsta legală aş fi făcut tot posibilul să-i găsesc puştiului o slujbă. L-aş angaja chiar eu! Intuiţia mea îmi spune că ar fi un excelent partener de afaceri. Mă întreb însă ce şanse strălucitoare o să-i dea viaţa acestui puşti care la 14 ani stă şi munceşte în loc să-şi trăiască copilăria.
Pentru mine el este însă un învingător.

În autobuz pe la ora 7 dimineaţa în drum spre muncă … asist fără voia mea la dialogul savuros între o doamnă şi un domn, ambii la vârsta a treia. De la politică, la economia ţării, la ministrul Orban, la câinii de pe stradă, la piesa de teatru “O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu“, la economia internaţională, la pensii, la hypermarketuri … şi spre bucuria mea au coborât tocmai la capăt … odată cu mine.

Una peste alta oamenii mei au atins şi subiectul “Internet”. HOPA! Doamna sublinia faptul că tinerii din ziua de azi numai au respect, nu mai citesc, nu mai iubesc, nu mai gândesc, nu mai se întâlnesc … şi sunt obraznici din cauza internetului. Şi doamna mea conchide apoteotic la sfârşit: “Domnule eu cred că internetul ăsta ar trebui închis!”